Cum mi-am petrecut Sfârșitul Lumii?

Toată săptămâna online-ul şi media au vuit cu glume, supoziţii şi scenarii legate de 21 decembrie… Sfârşitul Lumii. Finalul calendarului maya… Localurile s-au întrecut în oferte de petreceri tematice, managerii de content pe Social Media în glume şi poze care mai de care, magazinele în discount-uri de “21%”.

Cum mi-am petrecut eu Sfârşitul Lumii? Luând un domeniu free wordpress pentru a deschide acest blog. Da, va fi încă un blog de “inimă albastră”. Încă unul din miile de pe Internet. Probabil că nu va prezenta un mare interes pentru alți oameni… doar pentru mine. Pentru că e singurul loc unde pot să vorbesc deschis… cu mine… despre noi. “Noi”… un tic verbal de care trebuie să scap.

Cum mi-am petrecut EU Sfârşitul Lumii? Ghemuită pe un colţ de canapea, privind ca de undeva de sus întreaga cameră. Pare un living identic cu cel de anul trecut… Am incercat să aranjez ornamentele de Crăciun diferit. Da, le-am scos din debara. Am făcut chiar şi bradul. Nu puteam să o dezamăgesc pe Lady… Bucuria ei de a dormi sub brad nu putea să fie strivită de tristeţea mea. A lătrat din nou la instalaţia de beculeţe… nu o pot convinge şi pace că e ceva lipsit de viaţă. Oare tu îţi mai aduci aminte de asta? Tu ai descoperit reacţia ei la jocul beculeţelor…

Cum mi-am petrecut EU Sfârşitul Lumii? Aniversând o lună… o lună de când tu ai ieşit definitiv pe uşa casei noastre. Mă rog, casei mele… aparent nu doar eu foloseam pluralul selectiv. Şi ce cadou mai bun de aniversare puteam să ne fac decât acest Jurnal de Rămas Bun? Un Jurnal care să păstreze timeline-ul Sfârşitului Lumii Mele. Pentru că 21 decembrie nu a însemnat nimic pentru mine… Eu mi-am trăit Finalul Universului cu o lună în urmă. Iar aceasta este cronica…

end of us
Cum mi-am petrecut EU Sfârşitul Lumii? Privind de pe canapea către hol şi rememorând fiecare clipă a serii de acum o lună. Îţi luasei toate lucrurile de dimineaţă… fără mine în casă. Nu am rezistat să văd… nu am putut să mă uit cum pui 4 ani în cutii… Şi am sperat până în ultima clipă că nici tu nu o să poţi. Mi-aduc aminte cât de tare mi-a bătut inima când am băgat cheia în uşă… am răsucit-o mai lent ca oricând. O mică parte din mine spera să vadă cutiile în mijlocul casei și pe tine despachetând. Sau măcar ezitând. Dar nu a fost așa…

…am deschis ușa, Lady m-a întâmpinat ca întotdeauna sărind în două labe pe mine. Cutiile nu mai erau. Cuierul era mult mai gol decât de obicei. Mi-aduc aminte că am lăsat geanta, paltonul, cheile să alunece ușor jos. M-am dus apoi în bucătărie, mi-am turnat un pahar de vin și l-am luat cu mine în sufragerie. Culmea e că nu mi s-a părut cu mult mai diferită… Mai puține cabluri, mai puține cărți în bibliotecă. Atât. În dormitor a fost la fel… Singurele care trădau absența ta erau dulapurile. Cum le deschideam mă lovea golul din ele. Cred ca 2-3 zile am luat haine din șifonier, evitând să privesc…

Cum mi-am petrecut EU Sfârșitul Lumii? Încercând să îmi aduc aminte care a fost ultimul lucru pe care ți l-am zis privindu-te în ochi. Fusese cu o lună în urmă, dimineața. M-ai dus la muncă, înainte să revii la împachetat. Mi-ai privit ochii roșii de la atâta plâns și m-ai pupat… Ai zis de 2-3 ori îmi pare rău. Eu am zis ”Rămas bun, dragostea mea!” și poate am reușit să mai pronunț un ”Nu ne uita” sau un ”Rămâi”. Nu mai știu… nu reușesc să îmi amintesc. Nu îmi amintesc nici cum am ajuns în biroul meu… știu doar că m-am prăbușit pe scaun și m-am rugat să nu înceapă telefoanele să sune. Ajunsesem mai devreme decât în general, majoritatea colegilor nu veniseră. Și totuși simțeam că nu am aer. Am vrut să ies afară puțin, pe hol m-am ciocnit de Lili. Știu că m-a privit și m-a întrebat ”Ești ok? S-a întâmplat ceva?” Iar eu… eu am vrut să răspund, dar nu am putut… am simțit că Pământul îmi fuge de sub picioare și că alunec, că mă scurg în jos. Lili m-a prins de brațe și m-a tras la ea în birou. Știu că am plâns… fără să mă pot opri. O oră a stat lângă mine, frecându-mi ușor mâinile și convingându-mă să beau puțin câte puțin dintr-un ceai din niște plante. Știu că au urmat ore întregi în care am simțit cum se scurge din mine puterea, puțin câte puțin. M-am stins cu fiecare minut care trecea și cu fiecare lucru pe care simțeam că îl pui în cutii… Ne-am dat niște mesaje. Nu mai știu ce era în ele. Știu că nu mi-am păstrat demnitatea și că am rugat, că am implorat. Știu că fiecare răspuns de ”îmi pare rău” mi-a rupt bucăți din inimă.

Cum mi-am petrecut EU Sfârșitul Lumii? Dorindu-mi să vină. Pentru că efectiv am rămas în pană de ”va urma”…

Advertisements

2 comments on “Cum mi-am petrecut Sfârșitul Lumii?

  1. Ce păcat că lumea este plină de astfel de ‘sfârşituri ale lumii’. Zilnic, pretutindeni, există Armagheddoane de felul ăsta, care rup în bucăţi inimi încă vii. Universuri se năruie prin implozie, lăsând în urmă găuri negre. La o scară mai mică, ce-i drept, însă tot Apocalipse sunt. Au existat şi vor exista mereu aceşti ‘Sfârşitori’ reci, aceşti ‘Enderi’ care pot duce la capăt începuturile sfârşiturilor. Şi asta pentru că ‘începuturile sfârşiturilor’ există mereu, în orice relaţie. Singura diferenţa este făcută de capacitatea protagoniştilor de a nu le duce la capăt. Însă unii, spre norocul general – nu toţi, reuşesc să le ducă la un final deloc dorit… Şi atunci se întâmplă aceste ‘zile de 21.12.2012’…

  2. Pingback: S-a așternut tăcerea | Jurnal de Rămas Bun

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s