Mici, infime, minuscule variabile

Mereu am fost fascinată de ideea de destin. Mereu am crezut în ea, la fel de puternic cum cred și în liberul arbitru. Cred că viața este un mix al celor două. Facem în fiecare zi alegeri, ele ne reprezintă și ne definesc ca persoane. Ele ne poartă pe anumite drumuri. DAR… elementele care ne pun în fața alegerilor, cine le aranjează?

De exemplu, dacă în urmă cu 4 ani prietenului meu bun pe care trebuia să îl iau de la aeroport nu i se anula zborul, eu nu aș fi venit în aceea seară la film și nu ne-am fi cunoscut. Dacă Miruna nu ar fi rămas prinsă cu două ore în plus în examen nu am fi rămas noi 2 singuri în așteptarea ei și nu am fi început să vorbim și să ne descoperim. Dacă eu aș fi trecut peste supărarea mea și aș fi răspuns ”ok” la sms-ul ”Mai bine vino acasa, ți-am luat și ție o pizza”, poate am fi făcut și sărbătorile astea împreună.

people fate
Sunt atât de multe rotițe minuscule în viața noastră care dacă s-ar învărti puțin altfel, ar genera un cu totul alt set de situații și alegeri. Ori acele mici detalii, acele minuscule variabile, acele infime ”dacă-uri” sunt ceea ce eu numesc DESTIN. Se întâmplă pentru că trebuie… au un scop pe care îl vom descoperi cândva.

De exemplu, dacă în urmă cu mulți ani nu mă plictiseam într-o seară… nu m-aș mai fi trezit azi de dimineață bosumflată că nu am niciun sms în inbox și nu aș mai fi rămas privind telefonul puțin panicată, puțin confunză, puțin speriată, într-o secvență pe care aș numi-o grobian ”Oh, shit!”.